Cine trece pe lângă apa Oltului, în sus de Drăgăşani, să se descopere cu evlavie în faţa acestui templu măreţ şi unic al ţării…
Într-un decor minunat şi extrem de atrăgător, s-au pomenit Drăgăşanii de când îi ştie lumea. Delicata esenţă de sănătate şi bucurie pe care a dat-o Drăgăşaniul – sub forma unui vin durabil, uşor spumos şi cu reflex incomparabil de atrăgător – a servit la împărtăşirea celor mai luminoase figuri ale trecutului românesc: nobilimea dacă, generalii oştirii române, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu…
Vinul de Drăgăşani este un excelent vin de masă, cel mai bun din România – culoarea galben-auriu, un pronunţat gust de fruct, un buchet foarte personal.
I.C. Teodorescu (1943)
ctitorul viticulturii moderne româneşti
Podgoria Drăgășani
Străveche aşezare dacică (Rusidava), fost castru roman, Drăgăşani este, în primul rând, o vestită podgorie românească, aşezată pe terasele bătrânului Alutus (Oltul) încă din acele timpuri. Continuitatea vieții pe teritoriul actualului municipiu este pusă în evidență de …
Străveche aşezare dacică (Rusidava), fost castru roman, Drăgăşani este, în primul rând, o vestită podgorie românească, aşezată pe terasele bătrânului Alutus (Oltul) încă din acele timpuri. Continuitatea vieții pe teritoriul actualului municipiu este pusă în evidență de siturile arheologice din cartierul Bârsanu, unde săpăturile efectuate arată organizări umane încă din paleolitic, neolitic și epoca bronzului.
Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, într-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă, care întărea proprietățile Jupânului Fârtat pârcălabul și fiilor lui, ca să-i fie în Lălești și Drăgașani și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire. În 1772, austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: Sat cu o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii și un târg.
Ulterior, Drăgăşani a fost pe rând sau concomitent, podgorie episcopală, podgorie a banilor Olteniei şi a domnitorilor valahi (familia Ştirbei), loc de refugiu pentru cei mai temuţi haiduci olteni sau pentru pandurii lui Tudor Vladimirescu. După formarea României moderne, familia Brătianu a avut întinse domenii în zonă.
Recunoaşterea internaţională a vinurilor albe şi roşii de Drăgăşani a fost consacrată de participarea la expoziţiile internaţionale de la Paris (1867, 1889, 1900), apoi Milano (1908 şi 1911). Ctitorul viticulturii moderne românești, I.C. Teodorescu, scria în anul 1943: Vinul de Drăgăşani este un excelent vin de masă, cel mai bun din România – culoare galben-auriu, un pronunţat gust de fruct, un buchet foarte personal.
Faima Drăgăşanilor este legată şi de tulburel, un vin specific de cursă lungă, obţinut din soiuri locale de struguri, bănuite că au supravieţuit pe aceste meleaguri din perioade demult apuse – Crâmpoşia, Braghina, Gordanul, Tămâioasa. Crâmpoşia dă tăria, Braghina face spumă, Gordanul umple butea, iar Tămâioasa dă aroma – cam aşa suna pe vremuri reţeta tulburelului de Drăgăşani.
Regiunea viticolă Drăgăşani se află la terminarea subcarpaţilor getici. Peisajul colinar al zonei aduce cu cel al Toscanei: dealurile sunt vălurite, cu văi deseori abrupte, cu aspect variat, parcelele de vie fiind intercalate cu pâlcuri de pădure şi arboret.
Parcelele de vie sunt situate pe văile cu orientare sudică, iar cele cu foioase către nord. Drumurile şerpuiesc printre aceste văi până ajung pe culmea dealului. Solul este format din loess de diferite structuri, din straturi de lut şi de argilă în alternanţă cu nisip şi pietriş.
Ca şi alte podgorii din ţară, cea din Drăgăşani a fost aproape în totalitate distrusă de atacul filoxerei de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Refacerea podgoriilor s-a făcut în cea mai mare măsură după modelul francez, în special datorită familiilor bogate care aveau proprietăţi în zonă (Brătianu, Ştirbei).
În consecinţă, alături de soiurile locale au apărut foarte multe soiuri din zona Bordeaux – Sauvignon Blanc, Merlot, Cabernet Sauvignon. De menţionat că podgoria Drăgăşani se află situată, ca şi zona Bordeaux, la câţiva zeci de km la sud de paralela 45.
Pentru a sprijini refacerea podgoriei, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a înfiinţat în 1897 Pepiniera Drăgăşani. În 1936 s-a înfiinţat staţiunea viniviticolă Drăgăşani care se mândreşte cu realizarea mai multor soiuri noi, în special prin îmbunătăţirea soiurilor locale – Crâmpoşia selecţionată, Negru de Drăgăşani, Novac sau soiul de struguri de masă Victoria.
În prezent, podgoria Drăgăşani se întinde pe o suprafaţă de 16.000 ha, pe un areal destul de mare, cuprinzând mai multe dealuri, dintre care cele mai importante sunt Dealul Viilor, Dealul Dobruşa, Dealul Suteşti şi Dealul Creţeni.